Experienţă experienţă şi iar experienţă...

    Acest cuvânt de care mă lovesc ca de un zid de cărămizi al naibi de rezistent. Nu înţeleg în ce fel vor angajatorii să aibă în subordine un om cât mai tânăr posibil şi să aibă şi o vastă experienţă, experienţa asta unde şi-o poate forma la modul la care nimeni nu îl primeşte să îl ghideze măcar câtuşi de cât şi să îi poată oferi chiar şi un salariu mai mic eventual dar măcar va avea habar despre o meserie. O altă exprimare pe care am auzit-o deseori a fost aceea că,cei care neavând experienţă sunt egali cu cei care au şi nu asta contează. Păi dacă nu contează asta ar fi însemnat să se materializeze interviul într-o angajare nu-i aşa? Dar de fapt nu, de ce să nu îl punem noi pe săracul român să mai aştept vreo câteva zile poate chiar şi o săptămână uneori două în speranţa că va primi pe telefonul fără fir cuvântul mult aşteptat.
    Şi pe măsură ce telefonul nu mai sună tânărul nostru neangajat face iarăşi slalom printre cladiri şi sedii cu ziariul în mână căruia îi cunoaşte fiecare articol mai ceva ca operele lui Creangă.Sperând că fugind, undeva trebuie să işi găsească locul ce i-a fost predestinat...Aşa că dragi prieteni cu părere de rău vă anunţ că în ziua de azi te bazezi mai mult pe ghiocul babei ce stă în colţ de stradă să îţi ghicească iubitele sau iubiţii avuţi şi neavuţi decât pe un job stabil asta în cazul în care ai găsit unul...