duminică, 10 martie 2013

Iubito...



   Dacă ai ştii câte nopţi albe mi-au arătat imaginea perfecţiunii tale. Veneai la mine ca o nimfă să încălzeşti cu iubirea ta iadul ingheţat a lui Dante în care se scaldă camera mea.
    Dacă ştii de câte ori am vrut să îţi ofer un trandafir şi să îţi adresez cuvinte de iubire, dar parcă mi te înfăţişai ca o zeiţă când treceai pe lângă mine şi cuvintele mi se stingeau în piept mai înainte de a lua naştere.
   Oare ştii de câte ori mă îmbăta sentimentul de fericire în preajma ta? Mă atrăgeai ca un magnet de pol opus şi totuşi ca un explorator în drumul spre pol mi se părea că aveam de parcurs distanţa a doua globuri pământeşti de-a latul pentru a fi în preajma ta...
   De fiecare dată mi te imaginez ca fiind cealaltă jumătate a mea şi cum poţi fi oare atât de divină încât la apropierea ta până şi zorii suspină şi nu vor a face lumină. Ochii tăi limpezi ca apa unui izvor de munte au inventat cuvântul inocenţă. Când mă îmbrăţişezi cu iubirea ta, nu mai am lume în care să încap şi încep să descopăr graniţele unor galaxii nebănuite.
   Iubito, lumina dragostei tale umbreşte cu mult lumina soarelui când aruncă săgeţi de foc în toiul verii. Până te voi regăsi voi zace in deşertul Sahara al sufletului meu în speranţa că poate mă vei găsi şi vei fi oaza  mea de linişte şi pace sufletească, îmi vei stinge arşiţa prin puterea prezenţei tale, şi precum în "Adam şi Eva" a lui Liviu Rebreanu să ne găsim şi să ne eliberăm...
   Cu cât fug mai mult spre tine cu atât mai mult te risipeşti ca un vis alungat de cântecul cocoşului. Acum te prind şi te iubesc pentru ca mai apoi să te urmăresc ca pe un zahir prin timp.
    Te-am căutat prin atâtea vieţi, într-o secundă eşti aici pentru ca mai apoi să dispari ca şi când nu ai fi existat niciodată pe pământ... Vii la mine în toi de noapte pentru a te risipi ca un abur alungat de zori...Şi mă laşi ca un Prometheu în lanţurile grele ale existenţei mele de unde vulturul anilor îmi mănâncă corpul...
    Când sunt cu tine mă simt de parcă întreg Universul şi-ar găsi loc în mine. Când sunt cu tine sentimetul de iubire are cu totul alt sens. Simţurile se intensifică de parcă stau să explodeze, şi vreau să surprind fiecare op al prezenţei tale. Fiecare zâmbet, fiecare fir de păr răzleţ ce îşi găseşte culcuşul pe obraz aparţine unei adevărate magii mai presus de cuvinte care, a existat dinainte de a ne naşte noi şi va continua să existe până la sfărşitul timpului....


   Aceasta este o umilă marturie de iubire din partea mea adusă iubitei mele ideale, dar pentru mai multe poveşti de dragoste puteţi intra aici .Mai jos am sa va pun şi o poză relevantă pentru scrisoare şi pentru site.








Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2013!!!
 

1 comentarii:

Viviane spunea...

Gabriel;
Ce text frumos si sensibil, mi-a plăcut foarte. Mi emocinou bine.
Opinie are o carte foarte bună acolo, pe blog-ul meu, dacă vizita si comentariu der, aștept părerea ta.

Iată adresa: http://vivianeblood.blogspot.com.br/2013/03/resenha-o-orfanato-da-srta-peregrine.html#more

Trimiteți un comentariu