marți, 12 martie 2013

Bufnita...

  Un animal destul de enigmatic al pădurilor... Nu exista vânător de şoareci mai harnic ca ele!!Dar agricultura modernă şi tăierea copacilor le-a distrus habitatul, şi astăzi bufniţele cele ochioase se află pe list roşie a speciilor pe cale de dispariţie. La noi situaţia nu-i chiar aşa de gravă ca-n statele occidentale, dar în ritmul în care se taie pădurile nici mult nu mai avem...
  Ochii mari şi rotunzi fixează şoarecele de câmp care isi face de treaba  pe câmp în speranţa că va găsi niscaiva mâncare cu care să îşi poată potoli foamea.
   Cu cateva decenii în urmă pe când bufniţa îşi afla usor mâncarea, şi locuri de cuibărit aceasta era o imaginea aceasta era cat se poate de obişnuită în lumea satelor. Pasăre dependentă de câmpurile cultivate cu cereale , raiul şoarecilor de câmp, bufniţa s-a simţit foarte bine în preajma aşezărilor, işind adesea la vânătoare în locuri deschise. În livezi şi grădinile din preajma gospodăriei găsea şi râme,cărăbuşi şi alte insecte, care alături de rozătoarele adunate prin hambar reprezentau un adevărat festin. Ascunziş şi posturi de observaţie găsea în pomii înalţi şi bătrâni, cu ramuri groase şi scorburoase. Dar agricultura intensivă şi modernizarea satelor din zonele de câmpie au făcut să dipară zonele cu arbori bătrâni, pe care păsările le foloseau pe post de adăpost. Şi autostrăzile le sunt fatale bufniţelor, păsări de noapte pe care farurile maşinilor le orbesc şi nimeresc, bietele de ele sub roţi. Duşmanii lor naturali, şoimii şi alte păsări de pradă mai mari dar şi pisicile sălbăticite duc la dispariţia cucuvelelor.
   Nu prea iubite de oameni, din cauza strigătelor lugubre pe care le scot, bufniţele au fost considerate mesageri ai răului şi ai morţii care vin să îi ia pe oamenii bătrâni şi bolnavi să îi ducă în lumea de dincolo. Dar na fost întotdeauna aşa. Vechii greci considerau bufniţa, o pasăre a înţelepciunii aflată sub protecţia zeiţei Athena, al cărei nume îl şi purta (Athene noctua). Adevărul este că,văzuta de aproape, bufniţa este o pasăre de o frumuseţe aparte, cu o privire la fel de pătrunzătoare şi fascinantă ca a Domnişoarei Pogany, celebra statuie tăiată în piatră de Brâncuşi. În formele lor sublime, natura şi arta se îngemănează în chip minunat.
  Acum stau precum "gânditorul" şi vă întreb chiar nu este nimic de făcut în privinţa asta ? Fiecare creatură are frumuseţea ei speranţele ei visele ei gândurile ei indiferent cât de mici sunt dar există ...

3 comentarii:

Unknown spunea...

Very sad, I did not know that owls were endangered here in Romania. I love owls, which are both symbols of my site.
His story is very well written, I loved it.
kisses

Viviane
Razão e Resenhas

AS Style & Design spunea...

Hello Gabriel!!! Thank you for following us!!! We follow you back ;)

Kisses

Alicia & Sofía
http://asstyleanddesign.blogspot.com

Unknown spunea...

Thanks for your comments and yeah I like the owls too they have a magic thing...

Trimiteți un comentariu